Albinele… poate că nu le dăm atenție, dar fără ele, lumea n-ar mai funcționa cum o știm. Ele sunt cele care ajută plantele să rodească. Aproape 90% din ce mâncăm vine, într-un fel sau altul, prin munca lor. Dacă le-am pierde, ar fi o catastrofă.
Și nu trebuie să fii vreun activist sau să iubești copacii ca să înțelegi asta. Fiecare dintre noi poate face ceva, cât de mic, dar care ajută. Poate că o persoană nu schimbă tot, dar toți, împreună, da.
Sir David Attenborough, omul ăla care face documentare despre natură și animale – probabil l-ai văzut la TV – a atras atenția acum ceva vreme. A spus ceva care a stârnit reacții:
„Dacă albinele dispar, oamenii mai au cam patru ani de trăit.”
Nu e primul care zice asta, dar când o spune el, parcă te pune pe gânduri. Mai ales că în ultimii cinci ani, albinele au scăzut cu o treime. E grav.
Și ce fac ele e uriaș: polenizează cam o treime din toată mâncarea. Dacă nu mai sunt albine, nu mai avem nici roade. E logic.
David Attenborough a venit și cu o idee simplă. Dacă vezi o albină pe jos, nemișcată, nu înseamnă că e moartă. Cel mai probabil e doar obosită, fără energie să zboare la stup. Și-atunci, ce poți face? Amestecă două lingurițe de zahăr cu una de apă. Pune asta într-o linguriță sau pe o farfurioară afară, undeva unde albina poate ajunge. Își revine.
A scris așa:
„Albinele obosesc. În perioada asta a anului, par moarte. Dar nu sunt. Nu au forță. Zahărul le ajută să-și revină.”
Poate părea ceva mic, dar contează. Iar pe lângă asta, putem planta flori. Oriunde – balcon, curte, marginea drumului. Chiar și flori sălbatice, crescute la întâmplare, ajută. Albinele vin la ele.
Fără albine, dispare echilibrul. Nu mai e vorba doar de mâncare. Totul se dezechilibrează în natură.
E ușor să zici că nu ai timp, că nu te pricepi. Dar nu e nevoie de mult. O floare, o lingură de zahăr cu apă. Un gest simplu.
Albinele ajută planeta. Hai să le ajutăm și noi.