Părintele Arsenie Boca rămâne, pentru mulți români, o figură duhovnicească emblematică. În liniștea Mănăstirii Brâncoveanu din Munții Făgăraș, unde a petrecut ani din viață, Arsenie le vorbea celor care îl căutau despre rostul suferinței, despre judecata sufletului și despre drumul care începe, de fapt, în clipa morții.
El spunea că Raiul nu e doar o speranță pentru cei credincioși, ci o realitate la fel de puternică precum iadul. Învățăturile sale vorbeau despre „vămile văzduhului” – locuri nevăzute unde sufletul este oprit și cercetat de forțele nevăzute ale răului. Acolo, tot ce am făcut în viață este adus la lumină.
„Trebuie să ne achităm de păcate cât încă trăim, să ne rușinăm de ele aici, nu dincolo, ca să nu ne rămână datorii neîmpăcate”, scria părintele în cunoscuta sa lucrare, „Cărarea Împărăției”. Era convins că încercările vieții ne sunt date nu spre pedeapsă, ci ca formă de curățire a sufletului, ca să putem merge mai ușor pe calea veșniciei.
Despărțirea de trup, spunea el, nu e un moment singular, ci un proces care durează trei zile. În acest timp, sufletul se desprinde treptat și își începe urcușul. Dacă a trăit în credință, îngerii buni îl călăuzesc. Dacă nu, cei căzuți vin să-l prindă.
În aceeași lucrare, părintele sublinia: „Împărăția lui Dumnezeu nu este loc, ci trăire. Nu o cauți pe hartă, ci în adâncul sufletului. E viața trăită în lumină, nu în întunericul acestei lumi.”
Despre răsplată, el credea că sufletul se bucură de Rai în măsura în care a trăit în adevăr și bunătate. Dar avertiza și asupra celor care s-au îndepărtat cu totul de Dumnezeu. Spunea că aceștia nu vor trece de vămi, iar sufletul lor va fi smuls din trup de duhurile rele, fără a mai primi alinarea prezenței îngerului păzitor.
„Cei care nu cred, care se împotrivesc Domnului, nu mai au înger care să-i însoțească. Li se ia și această ultimă mângâiere”, mărturisea el în predici transmise din om în om, cu evlavie.
Într-o vreme în care se caută sensuri și certitudini, Arsenie Boca ne-a lăsat o viziune despre ce înseamnă veșnicia și cum ne-o pregătim, zi de zi, în fiecare faptă, fiecare gând și fiecare rugăciune.