Mister și durere în jurul morții doctoriței Ștefania Szabo. Fostul preot Daniel Balaș rupe tăcerea: „Mi-a spus că îi este frică”

Moartea neașteptată a doctoriței Ștefania Szabo, fost director medical al Spitalului Județean Buzău, a zguduit comunitatea medicală și a lăsat în urmă o avalanșă de întrebări fără răspuns. În vârstă de doar 37 de ani, medicul a fost găsit fără viață în spital, într-un moment în care nimeni nu bănuia că traversează o criză profundă.

În jurul dispariției sale au apărut, treptat, mărturii tulburătoare, mesaje de adio și acuzații grave. Printre cei care au ales să vorbească deschis se află Daniel Balaș, fost preot și un apropiat al doctoriței, care spune că Ștefania trăia „în frică și singurătate” și că încerca disperată să se regăsească.

O prietenie născută din empatie și respect

Relația dintre cei doi, spun apropiații, era una de prietenie profundă – un sprijin reciproc între două persoane care trecuseră, fiecare, prin experiențe dificile.
„Ne lega o prietenie sinceră, bazată pe respect și înțelegere. A fost un om bun, un medic devotat, o femeie cu o inimă imensă. Știa să asculte și să ajute fără să judece”, a declarat Daniel Balaș.

Fostul preot spune că moartea Ștefaniei l-a cutremurat și că nu poate accepta ideea că o persoană atât de puternică în aparență a ajuns să se stingă în tăcere.

„Suferința mea este reală. Nu e vorba despre altceva decât despre respectul pe care i-l port. Mă doare să știu că nu a găsit sprijinul de care avea nevoie. Am simțit că se afla într-un punct critic, dar nu mi-am imaginat că finalul va fi acesta”, a spus Balaș într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare.

„Trăia cu teamă. Îi era frică de fostul soț”

Într-o serie de postări care au atras atenția opiniei publice, Daniel Balaș a vorbit și despre temerile și presiunile pe care medicul le-ar fi resimțit din partea fostului soț și a familiei acestuia.
„Mi-a spus că îi este frică. Trăia cu sentimentul că este urmărită, controlată, că influența lui nu s-a oprit odată cu divorțul. Într-o seară, mi-a scris: ‘Să ai grijă ce spui despre el, te va da în judecată.’ Mi-am dat seama atunci cât de vulnerabilă se simțea”, povestește Balaș.

El susține că femeia i-a vorbit despre certuri, presiuni și o teamă constantă. „Am avut un presentiment sumbru. I-am spus la telefon: ‘În ritmul ăsta, nu prinzi sfârșitul anului.’ A tăcut câteva secunde, apoi mi-a răspuns calm: ‘O să rezolv eu.’ N-am știut că acele cuvinte vor fi printre ultimele.”

Declarațiile sale au deschis un val de discuții în mediul online, unde numeroși colegi și pacienți au reacționat cu mesaje de solidaritate, dar și cu dorința de a afla adevărul.

Mesajele care dezvăluie disperarea Ștefaniei

După tragedie, fostul preot a decis să facă publice mai multe mesaje pe care le primise de la medic în ultimele săptămâni. Cuvintele ei, pline de durere și neputință, arată lupta interioară a unei femei epuizate emoțional.

„Cea mai grea perioadă din viața mea aceasta este. Sunt confuză, pierdută, nu-mi mai găsesc locul. Nu vreau să trag pe nimeni după mine, vreau doar să mă regăsesc.”

„Îmi doresc și eu pe cineva lângă mine care să mă sprijine, dar se pare că suntem sortiți singurătății. Singuri ne naștem, singuri trăim și singuri murim.”

Mesajele, scrise cu câteva zile înainte de moarte, au lăsat în urmă un sentiment de neputință. Cei care o cunoșteau spun că era o femeie puternică, dar care, în ultimele luni, părea tot mai obosită, copleșită de stresul profesional și de problemele personale.

„Avea o privire caldă, dar în spatele zâmbetului era o tristețe pe care nu o mai ascundea. Era epuizată”, povestește o colegă de la Spitalul Județean.

O carieră dedicată pacienților

Ștefania Szabo a fost unul dintre medicii respectați din județul Buzău. A ocupat funcția de director medical al Spitalului Județean, a coordonat echipe, a format tineri rezidenți și s-a implicat activ în campaniile de sănătate publică.
Colegii o descriu ca pe un profesionist desăvârșit, perfecționistă, exigentă cu sine, dar și extrem de empatică.

„Era genul de medic care nu spunea niciodată ‘nu’. Rămânea peste program, se implica în cazurile grele, vorbea cu pacienții pe un ton blând. Nu se plângea niciodată de oboseală”, spune un coleg de secție.

Aceeași dăruire, însă, ar fi fost și cauza epuizării. „Stresul era enorm. Spunea des că simte că nu mai poate face față, dar nu-și permitea să cedeze”, povestește un apropiat.

O moarte care ridică semne de întrebare

Potrivit anchetei preliminare, doctorița a fost găsită fără viață în camera de gardă a spitalului, la doar câteva ore după ce efectuase ultimul consult.
Medicul legist a stabilit că decesul survenise la aproximativ o oră după acel moment.

Colegii au declarat că femeia ar fi primit un flacon cu o substanță anestezică puternică de la un alt medic, care nu a bănuit nicio clipă intențiile ei. Substanța nu a fost înregistrată oficial în documentele medicale, iar acest detaliu a stârnit controverse.

Familia cere acum răspunsuri clare și o anchetă transparentă. „Vrem să știm ce s-a întâmplat. Nu putem accepta că o femeie tânără, un medic cu experiență, a ajuns în punctul ăsta fără ca nimeni să o observe”, au transmis rudele.

Durere și revoltă în comunitatea medicală

Vestea morții sale a circulat rapid în rândul medicilor și pacienților. Sute de mesaje de condoleanțe au fost postate pe rețelele sociale, mulți dintre cei care o cunoșteau exprimându-și șocul și tristețea.

„Ștefania era sufletul secției. O persoană caldă, un om care nu spunea niciodată nu. A salvat vieți, dar nu a reușit să se salveze pe ea însăși”, a scris o colegă.

Unii medici vorbesc despre o criză tăcută care macină sistemul sanitar: stresul, lipsa de recunoaștere și presiunea uriașă asupra personalului medical. „Epuizarea psihică a devenit o problemă serioasă. Mulți colegi ajung la limita rezistenței și nu cer ajutor”, spun aceștia.

Fostul preot, un apel la conștiință: „Nu ignorați semnele disperării”

Daniel Balaș, marcat profund de pierdere, a lansat un apel emoționant către toți cei care trăiesc în tăcere, sub greutatea fricii sau a neputinței.
„Oameni buni, vorbiți! Nu țineți în voi durerea. Căutați ajutor, spuneți ce vă apasă. Ștefania nu a mai apucat să o facă. A fost un suflet nobil, dar prins într-o lume rece, în care sensibilitatea e considerată slăbiciune”, a scris el.

El speră ca moartea ei să devină un semnal de alarmă pentru societate. „Sunt mulți oameni care suferă în tăcere, fie în familii toxice, fie la locul de muncă. Dacă un medic respectat, un om atât de echilibrat, a ajuns la capătul puterilor, înseamnă că sistemul e bolnav.”

O despărțire dureroasă și un mister care persistă

Pe 1 noiembrie, Ștefania Szabo a fost condusă pe ultimul drum la Cimitirul Tudor Vladimirescu din București. Zeci de colegi, prieteni și foști pacienți au venit să-și ia rămas bun.
Fostul preot Balaș a ținut un moment de reculegere și a rostit, printre lacrimi:
„Lumea a pierdut un suflet nobil și un medic de excepție. Nu moartea ei trebuie să ne cutremure, ci tăcerea care a precedat-o.”

În timp ce ancheta oficială continuă, mulți dintre cei care au cunoscut-o refuză să creadă că un om atât de dedicat a ales să plece singur. Alții cred că povara suferinței și a fricii a fost pur și simplu prea grea.

Concluzie: un semnal de alarmă despre fragilitatea tăcută

Cazul Ștefaniei Szabo nu este doar o tragedie personală, ci și o oglindă a realităților din sistemul medical și din societatea actuală: presiune, tăcere, frică, lipsă de sprijin emoțional.

În spatele halatelor albe, în spatele zâmbetelor din fotografii și al aparenței de control, se ascund adesea oameni obosiți, vulnerabili, care duc bătălii invizibile.
Ștefania Szabo a fost unul dintre ei.

Poate că moartea ei ar trebui să ne facă pe toți să privim mai atent în jur, să ascultăm mai mult și să judecăm mai puțin.

„Cea mai mare durere e să plece un om bun fără să fi fost înțeles”, a spus, în final, Daniel Balaș. „Să nu mai lăsăm niciun suflet să tacă în disperare.”